Ma omoara wamintirile...

acum 3 sau 4 ani am cumparat o carte faina rau scrisa de un mare om. Alain Gavrilutiu pe numele sau. Chestia e ca majoritatea intamplarilor lui din carte se potrivesc foarte mult cu ale mele si din cauza asta cred ca mi'a placut asa mult! am sa incerc sa va scriu si voua cateva capitole aici....
Sper sa va placa.... sunt foarte funny si in sunt sigur ca va veti regasii multi in amintirile lui Alain.
Daca va place.. si vreti sa continuu sa scriu va rog lasati un comment ... sau ceva de genu...

Neo...

Slalom printre pumni, alcool si rock

Nu mai tin minte exact cum mi'am inceput cariera de golan profesionist, insa trebuie sa fi fost in jurul aceleasi date cand amn intrat in marea familie a destrabalatilor cu plete si blugi soioshi, dupa cum spune celebrul cantec. Nu stiu prin ce conjuctura astrala favorabila, la un moment dat am inceput sa fiu destul de bun prieten cu unul din capii slehtei de rockeri din oras. Ocupam o poizitie care, pe langa avantaje, avea si indatoriri de la care nu puteam sa abdic. Dupa un timp, conceptul de a pierde vremea cu baietii fara bani, facand cheta, a devenit un fel de natura comportamentala cotidiana, pe care am acceptato fara sa pun prea multe intrebari, ca venind absolut logic, ca un pas trebuia facut, drept pentru care totalitatea timpului in care eram treaz, ma refer la starea antagonica somnului, mi'l petreceam impreuna cu cel putin inca un confrate de peripetii care apartinea grupului de rebeli.
Prezenta devenise deja obligatorie la orice concert si nu puteam sa zic "pas" indiferent de sacrificiu pe care trebuia sa'l fac. Nici consecintele prezentei la concert nu erau foarte importante, daca in romania veneau, de exemplu, Paradise Lost. E drept ca nici de la vreun concert autohton nu ma dadeam in laturi, atata vreme cat era loc de pogo. Daca se putea sa car pumni si picioare, atunci concertul merita vizionat si era interzisa orice forma de absenteism, in afara de cea de natura alcoolica, in cazul in care te prabuseai beat mort prin vreun tufish si iti vomai si plamanii, in urma unei combinatii cu grad crescut de pericol de combustie. si pentru ca am ajuns la combustie si materiale imflamabile, nu pot sa nu mentionez cu mare placere perioada de aur a dezmatului festiv de 1 mai, aceea perioada cand in Neptun existau patru polististi anemici si hoarde dezlantuite de bezmetici setati pe violenta maxima si sex la intamplare, sugative de decadenta si generatoare uriase de hotie totala. Erau vremuri frumoase, care exemplificau toate eforturile lui Gustave le Bon de a deslusi gregarismul si psihologia maselor. Era perioada in care isteria grupurilor de batausi se impletea euforic cu preacurvia si dezmatul in toate formele sale, cele mai condamnate si condamnabile. Insa era cel mai indicat tip de supapa pentru ejacularea presiunilor sociale din acea vreme. E drept ca intreg litoralul avea nevoie de o cosmetizare serioasa ulterior, dar ce mai conta? Populatia adolescentina, si nu numai, a Romaniei avusese parte de usurare tensiunilor acumulate pe parcursul unui an intreg de privatiuni. La acea vreme, chimicalele inca nu patrunsesera in romania. Exista numai cura naturista cu iarba moldoveneasca si abuzul de alcool pana in pragul vomei. E drept ca nu detin informatii despre heroina si cocaina, insa cred ca daca ar fi fost la indemana pe atunci asi fi stiut.
by Alain G.

...Va urma...