Despre substante interzise si cei anti distractie...

Vreau commenturi la articolul asta din partea celor care si'au afumat una din emisfere in totalitate, pentru ca pe cealalta sa presare toate tipurile de pulberi, solutii, ciupercute si cristale, cat si din partea celor care sunt anti si au argumente care sa sustina afirmatiile lor! Mersi anticipat!!!

Cand auziti de substante interzise, va ganditi imediat la droguri si bine faceti, insa nu stiu daca atunci cand va ganditi la drogati faceti la fel de bine inregimentandu’i pe toti in cliseul omului slabit, in stare de orice ptr un gram. Eu, personal, nu am cunoscut nici un drogat, insa am cunoscut multi consumatori de distractie. Termenul de consummator de distractie mi se pare mai potrivit decat cel de drogat.
Nu vreau sa va jignesc in nici un fel, dar este prostesc sa aduni atatea substante interzise, cu efecte care mai de care mai felurite asupra creieraselor noastre avide de distractie, intr’un mare bol al oprobriului exprimat vehement, fara sa ai, in cele mai multe cazuri, nici cea mai vaga idée despre cum arata, cum se consuma si cat de rau iti poate face. Sau cat de bine.
Va zbateti ca niste muste de otzet la bec, urland ca apucatii si declamand melodramatic eforturile voastre in lupta impotriva drogurilor, fara sa aveti nici cea mai mica urma de decenta si simt al ridicolului, cand pentru toata lumea este clar ca sunteti niste virginele indragostite de amorul cuminte cu lumina stinsa, avand ca singura unealta a placerii pe amaratul “misionar”, a carui pozitie o considerate unica si polivalenta. Sunteti niste mascarici autostopisti ai placerii, agatandu’va mainile abile prin propriile prohaburi, la lumina veiozei, cu sentimental vinovatiei unui pacat mortal.
Dragii mei, cum este posibil sa va racniti nevrozele transformate in defulari isterice impotriva drogurilor daca nici macar o data, o singura data in viata voastra obscene lipsita de evenimente, nu v’ati zdrobit creierii mestecand o pastiluta roz datatoare de iubire, energie si vitalitate, daca nici macar odata nu v’ati inabusit plamanii cu un joint gras, plin de rasina, mirosind a Purple Haze, daca niciodata nu v’ati faramitzat intre degetele voastre hasisul puturos si grasos, atunci cand va pregateati jointul, daca niciodata nu v’ati atacat ordinea neuronala cu un bong supt cu pofta, pana la ultima scanteie, auzind cu satisfactie apa bolborosind incantatia vrajitoarei verzi, daca niciodata nu v’ati confectionat propriul joc de sunete si lumini, customizat pentru propriul vostru creier, zacand inerti pe o canapé, mustind de LSD. Cum puteti sa condamnati o atitudine si niste obiceiuri despre care nu aveti nici cea mai vaga idée?!? Nimeni pana acum nu va semnalat cat de putin insemnati in economia consumului de droguri? Nu sunteti interesanti nici pentru cei asemeni voua. Ma intreb, atunci cand incepeti sa va exprimati dezacordul cu practicile artificiale de inducere a unei bune dispozitii, aveti ceva in cap, sau pur si simplu simtiti nevoia sa dati ceva aer afara ca sa nu va balonati, si e incaperea plina, iar un vant puturos si zgomotos v’ar face de ras? Ganditi’va inca o data, oricat de puturos si zgomotos ar fi un vant, nu va poate face de ras mai rau decat flatulenta anarhica pe care o scoateti bucal ca niste descreierati. Macar vantul e un proces reflex, care iese prin dos, nicidecum expresia unui act care se presupune a fi de gandire, scos cu dezinvoltura pe gura. Asadar consider ca e necesar macar sa stiti despre ce naiba vorbiti, data viitoare cand va apuca excitatia nervoasa si simtiti nevoia sa spuneti ceva. Ar trebui macar sa aveti, pe langa coerenta in exprimare, un discurs cu o urma de sens si nu un alt fel de nerozie antipatica.
Citat din:
“Nu toata iarba e la fel” de Alain Gavrilutiu

*** Va Urma ***